Cum se degustează corect vinul?

06 Noiembrie 2015
5806

Servirea vinului nu se face la întâmplare sau improvizînd, în așa fel am ofensa nectarul divin. Pentru a etala clipa de grandoare a vinului și pentru ca ritualul servirii să fie la înălțimea așteptărilor, avem nevoie de mai multe cunoștințe. Faptul de a învăța să apreciezi vinurile este una dintre cele mai fine plăceri ale vieții. În articolul ce urmează ne propunem să facem cunoștință cu toate aspectele degustării vinului.

Pregătirea sticlei

Degustarea începe odată cu pregătirea sticlei, mai exact cu desfacerea capișonului de dop, care poate avea un fir de detașare sau în absența acestuia se utilizează tirbușonul. După detașarea capișonului se șterge cu o lavetă curată gîtul sticlei pentru a evita pătrunderea unor impurități odată cu extragerea dopului. Dopul de plută se va extrage lent pentru a evita ruperea lui și căderea nedorită a unor fragmente pe suprafața vinului.

Ori de câte ori scoatem un dop de plută dintr-o sticlă, este obligatorie analiza olfactivă (mirosirea dopului). Dopul dă prima informație despre vinul din sticlă, de multe ori, el fiind vinovat de compromiterea vinului din butelie, deoarece fiind un produs natural poate dezvolta mucegai.

Turnarea în pahar

Vinurile tinere proaspete cu arome primare vor fi trecute direct în paharele de degustare evitînd un contact prelungit cu aerul care le-ar obosi și oxida. În schimb, pentru vinurile roșii vechi, aerarea este benefică eliminînd anumite mirosuri neplăcute și lăsînd buchetul de învechire să se exprime. Tot în cazul vinurilor vechi poate să apară o mică depunere pe fundul sticlei, urmare a acestui caz se practică decantarea(limpezirea). Atît aerarea cît și decantarea sunt procedee care se execută înaintea degustării efective cu ajutorul turnării vinului din butelie în carafă. Vinul astfel pregătit poate trece în paharul de degustare ținînd cont și în acest caz de anumite reguli: mai întîi se verifică paharul gol pentru a nu avea mirosuri străine, paharul se ține de picior, se înclină, astfel încat vinul să curgă lin pe peretele paharului fără să facă bule. Paharul se umple cel mult cu o treime din capcitatea sa astfel încat vinul să poată fi rotit în pahar fără să se verse.

Examinarea vizuală

Examinarea vizuală se face interpretînd vinul către sursa de lumina, analizînd mai întîi limpiditatea apoi meniscul (la contacul vinului cu paharul apare o dungă), fluiditatea învîrtind paharul și modul de degajare a bioxidului de carbon (în cazul vinurilor spumante, spumoase, etc). Tot vizual apreciem și culoarea, vinul se privește prin transparența spre o sursă de lumină, dar și pe un fond alb.

Aprecierea mirosului

Aprecierea mirosului se face pe două căi:
Fără agitare - se duce paharul la nas, se inspiră și se reține impresia olfactivă.
Trebuie avut în vedere că mirosul este simțul care obosește cel mai repede și de aceea se fac pauze de 10-15 sec după fiecare inspirație.

Cu agitare - în acest caz pentru a stimula evaporarea compușilor de aromă, paharul se rotește și/sau se încălzește în mînă inspirîndu-se apoi imediat, completându-se astfel impresia olfactivă. Cu această metodă de exprimare vom aprecia: caliatea, intensitatea si persistența mirosului.

Examinarea gustativă

Gustul vinului rezultă din combinația celor patru gusturi de bază - dulce, acru, sărat, amar.

Se ia o cantitate potrivită de vin în gură astfel încât să poată veni în contact cu întreaga cavitate bucală. Vinul odată ajuns în gură trebuie plimbat ușor și “pipăit” astfel încât să-i simțim fluiditatea, onctuozitatea și catifelarea. Nu este lipsită de importanță durata menținerii în gură, care nu va fi mai puțin de 4-5 sec, dar nu va depăși 10-12 sec.

După eliminarea vinului din gură senzațiile gusto-olfactive mai persistă o perioadă. În funcție de acestă perioadă, care poate fi măsurată cu cronometrul, vinurile au fost împărțite în vinuri scurte (4 sec), vinuri de lungime mijlocie (5-8 sec), și vinuri lungi (peste 9 sec).

Paharul pentru degustare este un instrument perfect prin forma și caracteristicile sale. Deschiderea paharului (gura) este puțin mai îngustă decât partea de jos, ceea ce permite concentrarea spre nas a aromelor.

Tipuri de pahare recomandate pentru diferite categorii de vinuri:

Asocierea vinului cu preparatele culinare

La orice masă, modestă sau aleasă, trebuie folosite vinuri adecvate, în armonie cu preparatele culinare. Un vin ales corect mărește calitățile gustative ale diferitelor feluri de mîncare, evidențiază mai bine calitățile vinurilor. Armonia dintre felurile de mîncare și vinurile servite creează o stare de satisfacție și mulțumire pentru orice consumator, iar capacitatea de a alege sau propune vinul cel mai bine adaptat situației este una dintre cele mai deosebite calități. Sezonul și ocazia influențează alegerea vinului, vara fiind recomandate vinurile albe și fructoase, iar iarna vinurile roșii și robuste sau albe puternice.

1. Culoarea - vinurile albe se asociază cu preparatele din carne albă, iar vinurile roșii cu preparatele din carne roșie.

2. Densitatea - preparatele fine se asociază cu vinurile fine, iar preparatele consistente cu vinuri mai puternice.

3. Aromele - de regulă se realizează o apropiere între aromele preparatului culinar și cele ale vinului; contrastul aromelor este apreciat de mai puține persoane.

4.Asocierile regionale - se datorează obiceiurilor locale; le întîlnim atît în diferite țări cît și în diferite regiuni; o mîncare tradițională este asociată cu un vin specific.

 

Comentarii

RU